ETNOCOR

,,În chip paradoxal, dansul popular, după păreri unanime cea mai veche formă de artă, a rămas cel din urmă în atenția cercetării științifice. Întârzierea se explică prin dificultatea notării exacte a mișcărilor. Dacă literatura și muzica au la îndemână de multă vreme câte un alfabet, coregrafia a fost văduvită de atare comoditate, mulțumindu-se cu transmiterea orală, ca de la maestru la ucenic … .(…) Cu toate acestea, publicul larg a rămas în afara interesului pentru atare cercetare iar specialiștii coregrafi sunt atât de puțini încât se pot număra pe degetele unei mâini, adesea cu impreasia că scriu pentru a se citi doar între ei” (Eseu despre dansul popular românesc, Ed. Cartea Românească, 1982,pg.7,8).